Dintotdeauna mi-a fost teama sa nu fiu absorbita de SISTEM. Adica de acea forma informa, incolora, incerta, in care esti impins fara putinta de scapare inca din timpul scolii. In sistem lucrurile SE FAC, nu LE FACI SAU LE FAC. Poate, cel mult, LE FACEM, intr-un plural cu iz comunist, in care toti ar fi trebuit “sa facem ceva, sa actionam”, dar de facut, facea cine trebuia, statul, sistemul, nu eu sau tu.

In sistem se gaseste, cu gura larg cascata si gata sa te inghita, justitia statului. Avocati, procurori, judecatori si alte cadre cu nume importante au grija de tine, mai mult sau mai putin dupa vointa ta. In tribunale, avocatii se cearta si isi dau mana, uneori fara ca macar “impricinatii” sa se afle acolo.

Dupa un proces de mediere, am aflat de curand, cele doua parti care s-au aflat in disputa isi dau mana fara ranchiuna si fara sa propuna sanctiuni in cazul in care intelegerea este incalcata.

Mi s-a parut fascinant sa aflu, in cadrul unei intalniri non formale cu specialisti din Consiliul Mediatorilor pusa la cale de platforma online daciccool.ro, cum dupa secole de rafinare, uneori pana la absurd, a procedurii de judecata la tribunal, cea mai buna solutie atunci cand doi se cearta este tot o discutie fata in fata a celor doi adversari si un acord comun, parafat daca este nevoie la notar. Nu se propun sanctiuni in cazul unui acord in fata mediatorului. Cuvantul si semnatura unui om sunt considerate suficiente. Cu alte cuvinte, onoarea si sanctitatea unei promisiuni in scris mai au inca valoare!

Ce se petrece mai exact la o mediere? Nu stiu foarte multe amanunte, nu am asistat la niciuna, dar am inteles din declaratiile celor care au beneficiat de mediere ca o disputa se “stinge” in doua, trei intalniri. Pretul unei astfel de intalniri reprezinta doar un procent insignifiant din costul unui proces cu avocati, martori si tot tambalaul de la tribunal. Nu dureaza ani, ci cel mult cateva saptamani. Si poate cel mai impresionant: cei doi fosti inamici raman in relatii bune, pentru ca fiecare a spus ce a avut de spus, in fata celui care, dupa parerea sa, a cauzat neintelegerea. Si uite asa, afli ca si celalalt gandeste la fel despre tine, iar adevarul este undeva la mijloc.

 

Pana la urma, orice conflict este generat de lipsa comunicarii intre parti. Iar un mediator este pregatit sa te ajute sa intelegi unde ai gresit si tu, nu doar adversarul tau. In conditii de confidentialitate deplina  (spre deosebire de tribunal, unde se prezinta dovezile in public), cele doua parti isi aduc argumentele si cer sa li se faca dreptate.

Unde functioneaza medierea? In cazul divortului (chiar si atunci cand sunt implicati minori!), in conflicte dintre asociati, in conflicte intre angajatori si angajati, in dispute comerciale, chiar si in dispute intre abonati si furnizori (ENEL etc). S-a vorbit despre mediere intre nora si soacra (incheiata cu succes, probabil ca o premiera istorica), intre cumparatorul unui apartament cu datorii la factura electrica si ENEL, intre parteneri de afaceri care au lucrat cu succes impreuna 10 ani, pana cand criza economica a scos la iveala nepotrivirea de caracter care aproape ca le-a distrus afacerea si i-a impins in faliment.

 

S-ar putea spune multe despre mediere, o profesie relativ noua in Romania. Unul dintre argumentele pro ar fi decongestionarea tribunalelor, sufocate de procesele certaretilor. Un argument contra ar faptul ca actul semnat de cele doua parti la mediator nu are valoare de contract, de lege. Dar si acest lucru se poate regla daca actul, odata semnat, se inregistreaza la notar sau la tribunal. 

Dar poate cel mai frumos lucru care s-ar putea spune despre mediere este ca se adreseaza direct oamenilor implicati, si nu justitiei romane, o masinarie gigantica, in care ajungi sa fii strivit.